Aparitie

Luna pălea mâhnită. Serafi înlăcrimaţi
Prin tihna vaporoasă a florilor, armaţi
cu arc, scoteau nostalgic din lâncede viole
Suspine albe-nvinse de-azurul din corole.
- Era slăvita zi a-ntâiului sărut.
Visarea mea-ncântată nespus că m-a durut
se îmbăta de-aroma unei tristeţi, aleasă,
Pe care fără lacrimi sau gust amar o lasă
Un Vis bogat în pieptul ce l-a cules uimit.
Umblam, cu ochii ţintă-n pavajul adormit,
Când cu lumina-n plete, pe stradă,-n ore pale
De-amurg, surâzătoare, mi-ai apărut în cale
Şi-am bănuit că-i zâna cu coiful argintat
Care, cândva, prin somnu-mi de prunc prea alintat
Trece, lăsând într-una din mâinile-i distrate
Să ningă albe roiuri de stele parfumate.

Stéphane Mallarmé