Întrebări la miezul nopții

unde zăboveşti, prietenă căreia îi ţin mâna,
pe sub ce bolţi aleargă inima ta,
când clopote-n turle visează
că sunt sparte?

unde, prin ce sunet pustiu cutreieri, tu,
la atingerea mea uşoară ca a unui chip fraged,
ce ameţitoare buruieni te mângâie visând în noapte,
ce vad îţi umezeşte piciorul?

unde, când pe cerul găunos se crapă de ziuă,
freamăţi, iubito, prin trestiile visului, alinţi
cripte şi uşi, cu ai cui mesageri
schimbă săruturi gura ta
care-ncet se-nfioară?

unde e flautul către care îţi pleci urechea,
unde, vaierul fără glas ce-ţi învolbură părul –
şi eu zac tânjind vlăguit şi ascult şi adulmec
încotro-şi risipeşte aripa-ţi penetul?

unde, în ce păienjeniş de pădure
se-mpleticeşte visul tău,
prietenă căreia îi ţin mâna?

Hans Magnus Enzensberger