Dimineață de vară

Dar aceasta nu poate fi
Decât o dimineaţă de vară
Eu la fereastra ta, eu tăcând,
Pielea mea umbrindu-se către seară,
Desigur, multe zgomote se aud
Între zidurile acestei grădini interioare
Dar iată-mă, eu la fereastra ta,
Înnebunitoarea dimineaţă de vară,
Divinele semne ale oboselii pe obraz,
Frumuseţile lumii adunate în
Trandafirul de noiembrie pe care
Îl auzi înflorind,
Bobocul pocnind sub grozavele semne ale verii,
Cumplitele lumini şi foşnetul
Gândului meu fierbinte.
Aceasta nu poate fi decât o dimineaţă de vară,
Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte.

Ioana Diaconescu