Dimineți cu păsări

În fiecare zi când te-ntâlnesc

îmi așezi în palme o pasăre,

fără să o atingi.

Mă lași să văd

cum în zborul ei

ea nu se-ntreabă

de ce și unde zboară.

În fiecare zi vii și mi te așezi pe umăr,

ca o pasăre

și-mi taci

precum un râu,

care murmură printre pești și pietre.

În fiecare zi când te-ntâlnesc

îmi amintesc cum timpul s-a-nghițit pe sine

pentru o clipă

și cum noi ne-am găsit răgaz

în tăcerea râului.

În fiecare zi când te-ntâlnesc

culeg pe rând penele înșirate pe potecă

– semnul pe care mi-l lași,

mereu

în tăcere –

să știu că timpul și pe tine te-a înghițit,

pentru că a doua zi, la fereastra mea,

să văd în zbor,

un stol de păsări.

Emilia Ivancu