Șoapte de păsări nevăzute

(mamei mele, Maria...
tatălui meu, Ilie...)

ea îmi măsura viața
în zile în nopți și în ani
eu îi măsor moartea
dar nu știu în ce

acum ridic cuvinte la verticală
și fac din ele o troiță de aer
la umbra căreia unul din frați
murmură un cântec adus
din câmpia subterană
pe unde-și face veacul și liniștea

ceilalți ca și mine-s prea vii
ca să poată-nțelege de ce
ea și tata se mai caută încă
pe la cumpăna apelor lungi
sau de ce plouă atât de amarnic
peste numele lor
șoptite uneori
de păsări nevăzute

GEORGE MIHALCEA