Refugiu

 

CPA – Două poeme noi de Paul Țibuleac

Duplicitate Cum noaptea a-ndrăznit să-mi ceară tribut somnului în miez de toamnă mă tot prefac că nu-aș ști ce-nseamnă imboldul de-a-ncerca masca de ceară și stările tocmite trecerii prin vamă când viața se răstoarnă și împarte aiurea zilele că nu mai pot în parte să le resorb lumina care se destramă cu lumea unde mi-am găsit refugiu și-n care totul în bătaia inimii se-ndreaptă când timpul pare o conductă dreaptă și cerul se întinde într-un fel de giulgiu. Prag Când duminica iese din biserică spre centru simțurile-s imiscibile în sânge iar trupu-i susținut de-un cor de îngeri pentru sisifica-ncercare de-a se smulge din limitele-mprumutate simultan cu lutul de harul pogorât din cer să-mpartă veșnicia în germeni pentru tot născutul constrâns a relua de la-nceput călătoria canonică între ce-ar vrea și ce-i menit să fie în carnavalul lumii cu sau fără mască cu paradisu-ntredeschis la purtător ca terapie a încercării prin care-o să renască.

Et ego in Kastania…

acolo sub candelabrele luminoase ale castanilor

atît de mulți în copilăria mea așa de rari astăzi

trebuiau multe nuci pentru bulgării de zăpadă

candelabre spre care urcă sufletele inocenților

acolo am șezut am plîns și am chibzuit îndelung

cine n-a cunoscut ura de sine nu se va cunoaște

cine nu o topește la vreme rămîne nătîng infirm

atît am aflat pe lungul drum sub coroana castanilor

e toată cunoașterea mea e tot ce voi lăsa moștenire

nu așteptați marile daruri din mîna goală a săracului

n-a știut să fie nici sărac în toată puterea cuvîntului…

cu o găleată găurită torn apă să le înviorez rădăcinile

nu, nu mi-l pot închipui pe Sisif zîmbind fericit…

noi credem că vom putea înșela ca niște sperjuri soarta

nu, nu este cu putință sub lumina stranie a castanilor! Liviu Antonesei

17 Mai 2026, în Iași

Colaps

țara asta miroase

a praf

a sarmale

și a poeți nepublicați

până și câinii vagabonzi

latră în vers liber

noi supraviețuim magnific, iubitule

ca păduchii în scalpul neted al istoriei

ne iubim între două poezii

între două minciuni televizate

între ce mai rămâne după

taxe și impozite

și totuși dimineața

soarele răsare

iar eu încă mai cred

că poezia poate salva ceva

măcar un sărut

măcar un timp

măcar rușinea de a fi

eu încă beau cafea la Ikea

(pentru că este moca)

și mă gândesc că poezia mea

a ajuns un câine vagabond

slab

genial

dar mereu izgonit din centru

copilul meu visează

ce n-am putut să-i ofer

tata visează pensii mai mari

iar noi visăm poezie

ca niște idioți cu diplomă

aproape în colaps

sentimental și financiar

între

o factură neachitată

o iubire toxică

și un serial pe Netflix

iubitule

noi suntem

ultimii romantici ai falimentului

facem dragoste

între două notificări bancare

și visăm Parisul

ca niște bătrâni

cu pașaportul expirat

Lidia Zadeh

Descompunere

 

CPA – George Nina Elian

văzuseră   auziseră   știuseră: 

impassible ma neige

tombait sur la table d’échecs

(poezia ah

poezia regina sau târfa pe care

unii o consideră cea mai ieftină

telecabină ce duce spre culmile gloriei) 

melancolia mea e sinonimă cu fericirea

moartea mea – cu libertatea absolută

(o încăpere plină de orologii tărâmuri

necunoscute și alte reziduuri opiacee)

of inimioară hei viața mea ah trecutul

meu glorios de bețiv ordinar  

                                      unde v-ați dus?

va dăinui din mine cel mult o

grămăjoară de oase (făptură alcătuită din numai cinci degete) 

ca o sălbăticiune sfârtecată la

hotarul pădurii de diamante

și iar va fi luni pe pământ și pe ape

și iar

indolentă ninsoarea mea va cădea

peste o tablă de șah

Vița sălbatică

lui Silviu Păcală

Credeam că moartea

este cea mai terifiantă formă de dispariție

te-ai minunat de canapeaua din bibliotecă

ne-am așezat și am băut vodcă cu cola

ai povestit despre vița sălbatică urcată pe stâlpul de lumină

ai pierdut o zi întreagă

să o tai de la jumătate

apoi ai tăcut

Când cea mai îngrozitoare formă de dispariție e despărțirea

ca un contract social la care nu ești invitat

rupt apoi

deși apari printre semnatari

Știu ce spun

decantez repede să nu mă rănească prea tare

ai fost o viță sălbatică

dintre cele mai invazive

Așa se întâmplă cu unele lucruri, cu cei care ne populează memoria

Poate că acolo cocoțat ai văzut desprinzându-se brazde solare Silviu Gongonea

Cartierul meu de maximă siguranță

CPA – George Nina Elian

Poemul acesta nu te lasă să te odihnești. Este o radiografie a unei lumi în derivă, unde sacrul a fost înlocuit de manelizarea durerii (acea aluzie la „fără număr”).

Cartierul meu de maximă siguranță

trecători amețiți 

                 (întâmplătoare picături de ploaie

mereu pendulând/ ezitând

între o lume și umbra ei)

ai rostit: într-o zi cineva se

va ruga și pentru noi înainte de-a ne ucide

(mâine.

mai știe cineva ce-nseamnă mâine?)

geamul de la fereastra trenului se crăpase

ca o crustă de gheață

în rest căldură căldură

căldură și sânge [sângele nu mai e viață/

acum/ sângele-nseamnă doar bani

(fără număr fără număr fără număr,

talalaliiilaaa!!!)] 

tu, țara mea, cartierul meu

de maximă siguranță înțesat de baze militare și acizi polițienești,

în ce anotimp te mai afli?

 

Noul film

CPA – Nicolae Coande: Noul film

În parcul Retiro la Madrid o țigancă locală mi-a ghicit în palmă
Contra 10 euro – tocmai comandasem o bere și o cafea –
Că voi fi în poezie ce este Clint Eastwood în cinematografie
Dar de unde să găsesc un pistol atît de mare un poncho
Și o privire în stare să înghețe răufăcătorii din întreaga lume?
Cred că aș putea să devin Clint atunci cînd trec în modul
Bătrînul singuratic care nu se sperie de scumpirea medicamentelor
Amintirea că viitorul este în urmă dacă întorci deodată capul
Viața dintre viețile inconștiente cînd puteai totul
Chiar morticica veselă cu alaiul de zorzoane și bocitoare
În clipa marii uimiri cînd pentru ultima oară citești corect
Vechile constelații pe cerul nopții – semne ale unei povești
În care lumea nu a început încă e o foială-n materie
Un sunet de flaut o pagină care se ridică singură 
De nicio mînă atinsă doar magneți și combinații de șah
Motor motor strig și rola se-nvîrte noul film este mult așteptat
Regizez o nouă istorie chiar dacă toate cinematografele lumii
Se vor închide curînd. Să vină unii cîndva și să scoată operatorul afară.