lui Silviu Păcală |
Credeam că moartea |
este cea mai terifiantă formă de dispariție |
te-ai minunat de canapeaua din bibliotecă |
ne-am așezat și am băut vodcă cu cola |
ai povestit despre vița sălbatică urcată pe stâlpul de lumină |
ai pierdut o zi întreagă |
să o tai de la jumătate |
apoi ai tăcut |
Când cea mai îngrozitoare formă de dispariție e despărțirea |
ca un contract social la care nu ești invitat |
rupt apoi |
deși apari printre semnatari |
Știu ce spun |
decantez repede să nu mă rănească prea tare |
ai fost o viță sălbatică |
dintre cele mai invazive |
Așa se întâmplă cu unele lucruri, cu cei care ne populează memoria |
Poate că acolo cocoțat ai văzut desprinzându-se brazde solare Silviu Gongonea |
