Cu tine
N-aș mai muri
Din ce în ce
Mai copil
să mă tot joc
De-a iubirea
Până când...
Până când,
Mic de tot,
Cu niște aripi cuminți
În cuibul de îngeri,
Neatins...
Mariana Marica Babiuc
noiembrie 11, 2022
noiembrie 09, 2022
Doamnă, te voi atinge cu mintea ( XVII )
doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen
(doamnă, te voi
atinge cu mintea.) te voi atinge,
asta-i tot,
ușurel și tu vei deveni pe deplin
cu infinită grijă
poemul pe care eu nu l-am scris.
traducere de Petru Dimofte
Anotimp secetos
Cele mai fermecate cuvinte sunt tăcerile.
Şi cele mai frumoase vise: insomniile.
adunate în aritmetica de a clipi
mai des ca o ploaie de vară pe un cîmp secetos.
Cînd va veni ploaia aş putea să te întreb:
Ce amintiri au pleoapele tale?
Taci o secundă
să auzim împreună
cum înfloresc copacii!
Traian T. Coșovei
noiembrie 06, 2022
Fagus sylvatica
Zăcând fără imn pe podeaua de pământ, buclucaș
în lumina frunzelor, credeam că am o părere bună despre mine.
pe care îl numeam "King Tree", am visat
o livadă crescută pentru lemn de sicriu.
Durerea a călătorit din stomacul meu călare pe un cal blindat.
În jurul gâtului meu creșteau liane.
Lumea era mai rea oriunde aș fi fost.
Chase Berggrun
Traducerea Adrian Grauenfels
De-ar veni un sfânt la mine
de-ar veni la mine sfântul care nu mai are casă
care taie iarba lumii și-o usucă și n-o lasă
de-ar veni la mine setea celui care n-a băut
de-ar veni la mine nunta-nunții din cuvânt
și din cana galilei îngerii la gât cu chei
de-or veni colindătorii și nu m-or găsi acasă
să vină la drumul-mare unde e mama mireasă
mama ta ori mama lui MAICA NOASTRĂ-A DOMNULUI
de-or veni la dumneavoastră să vă bată în fereastră
păsările zgribulite și cu aripi prăpădite
să deschideți că nu știți când de pasăre muriți
și primiți puneți pe masă toată dragostea rămasă
de-or veni să vă colinde cei sărmani și cei desculți
nu le dați pantofi mai mari și nici pe aceia strâmți
nu le dați mâncarea veche nici umbra de pe perete
că DOMNUL VEDE ȘI SPALĂ și nimeni nu vă mai scoală
de n-aveți ce să le dați îngerilor condamnați
îndrăzniți și-acoperiți fața ca să nu se vadă
cum plânge prima zăpadă
apoi... de vă vin cei dragi la masă
scoateți cuiele din casă, dumicatul mâinilor
rupă lanțul câinilor
de-ar veni la mine sfântul care nu mai are casă
care taie iarba lumii și-o usucă și n-o lasă
în pridvorul norilor
de-ar veni odată vremea sărbătorilor
noiembrie 02, 2022
Aș vrea să uit de tine
Aș vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îți colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roți de împrumut,
Din fier forjat și fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic și-ntortocheat ca viața
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăușe, să umblu ca paiața
Gătit în caraghioase și galbene livrele
Asemeni unui gingaș afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu știu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aștepta la poartă
Mă mai așteaptă încă, orașul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neașteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe șoptite.
Pe malul piscinei
Ciripesc pe malul piscinei
de parcă sînt un stol de vrăbii,
izbucnesc în rîsete, se ating ușor,
aș spune că sînt două femei frumoase,
dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt
două persoane nonbinare foarte simpatice
– dacă nova lingua mundana permite adjective.
Nu mă tulbură decît faptul
că ocupă marginea bazinului pe care
o lovesc cu palma cînd întorc.
Aș putea să le spun că e un loc public,
nicidecum o piscină privată,
dar risc vreo acuzație de hărțuire,
așa că mă întorc fără a mai bate cu palma
marginea bazinului
– gestul dura din antichitatea vieții mele
de înotător.
31. 08. 2022, Hersonissos
Abonați-vă la:
Postări (Atom)