Ce s-a întâmplat cu tine, iubita mea,
ce suferinţă tăcută te străbate, tu, ţara mea
plină de zăcăminte ascunse sub gratii de lumini
şi promisiuni?
Cine te mai strânge în braţe, iubita mea,
cine îţi mai fură trecutul, cine îţi hotărăşte viitorul:
nunta, botezul, înmormântare – tu, ţara mea,
tu, iubita mea jucată la zaruri, cântărită din priviri
şi, până la urmă, uitată de toţi
într-un manual
scris pe un colţ de masă în cea mai cruntă beţie a
istoriei?
De ce eşti tu, iubita mea, mamă şi curvă cu toţi străinii
care te-au amăgit, care te-au smintit?
Tu, iubito, tu, patria mea
scuipată printre dinţii unei străine vorbiri,
mă recunoşti?
Vin către tine, vorbesc despre tine
cu toţi munţii, cu toate apele, cu toţi morţii
războaielor mondiale
care îmi atârnă la gât şiraguri de cruci,
cu toate mănăstirile spânzurând pe dealuri înmiresmate de
morţi.
Ce s-a întâmplat cu tine, iubita mea, ţara mea.
patria mea tăcută şi iertătoare şi răbdătoare?
De ce nu-ţi mai sărut pământul în aceeaşi limbă
cântată de cei vechi la ospeţe?
https://www.clujulcultural.ro/poemul-saptamanii-viii-iubita-mea-patria-mea-de-traian-t-cosovei/
.....................................................................
Umbre pe cer, norii ca o vorbire a nimănui
spre niciunde.
Mai zdrenţuit decât o scrisoare de pe front
sângele meu
îşi va ajunge într-o zi din urmă inima.
Cu ochii închişi, cu pumnii strânşi, cu genunchii
la gură,
într-o bună zi
voi privi lumea, o voi atinge mirat, o voi străbate
până departe!
Tânăr – mi-am dorit să văd piramidele – tânăr,
prin fereastra deschisă am văzut gardul de sârmă
al depozitului de cherestea.
Acolo e cald şi rumeguşul îşi aminteşte încă
urma paşilor tăi.
Acolo e frig şi paznicul vorbeşte uneori prin somn
despre vremuri mai bune.
Mai trist decât sunetul topoarelor,
mai vesel decât lama fierăstraielor, printre joagăre
mi s-a părut că văd şi eu fereastra ta aprinzându-se.
Lipit de şipcile parfumate
mi-am încălzit şi eu odată mâinile la flacăra părului tău.
Tu, care citeşti printre degete frazele curgătoare
ale norilor,
tu, care ai vrut să vezi piramidele printre degete –
cu ochii închişi, cu pumnii încleştaţi, cu genunchii
la gură,
adăposteşte-te în ceaţa lui caldă pentru o noapte,
rătăceşte-te în adâncul lui împietrit
măcar pentru o singură noapte!
Într-o bună zi depozitul de cherestea va arde.
Într-o bună zi viaţa mea se va înălţa luminând.
Traian T. Coșovei
