.....................................................................
Umbre pe cer, norii ca o vorbire a nimănui
spre niciunde.
Mai zdrenţuit decât o scrisoare de pe front
sângele meu
îşi va ajunge într-o zi din urmă inima.
Cu ochii închişi, cu pumnii strânşi, cu genunchii
la gură,
într-o bună zi
voi privi lumea, o voi atinge mirat, o voi străbate
până departe!
Tânăr – mi-am dorit să văd piramidele – tânăr,
prin fereastra deschisă am văzut gardul de sârmă
al depozitului de cherestea.
Acolo e cald şi rumeguşul îşi aminteşte încă
urma paşilor tăi.
Acolo e frig şi paznicul vorbeşte uneori prin somn
despre vremuri mai bune.
Mai trist decât sunetul topoarelor,
mai vesel decât lama fierăstraielor, printre joagăre
mi s-a părut că văd şi eu fereastra ta aprinzându-se.
Lipit de şipcile parfumate
mi-am încălzit şi eu odată mâinile la flacăra părului tău.
Tu, care citeşti printre degete frazele curgătoare
ale norilor,
tu, care ai vrut să vezi piramidele printre degete –
cu ochii închişi, cu pumnii încleştaţi, cu genunchii
la gură,
adăposteşte-te în ceaţa lui caldă pentru o noapte,
rătăceşte-te în adâncul lui împietrit
măcar pentru o singură noapte!
Într-o bună zi depozitul de cherestea va arde.
Într-o bună zi viaţa mea se va înălţa luminând.
Traian T. Coșovei
