Cele mai fermecate cuvinte sunt tăcerile.
Şi cele mai frumoase vise: insomniile.
adunate în aritmetica de a clipi
mai des ca o ploaie de vară pe un cîmp secetos.
Cînd va veni ploaia aş putea să te întreb:
Ce amintiri au pleoapele tale?
Taci o secundă
să auzim împreună
cum înfloresc copacii!
Traian T. Coșovei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu