Aș vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îți colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roți de împrumut,
Din fier forjat și fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic și-ntortocheat ca viața
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăușe, să umblu ca paiața
Gătit în caraghioase și galbene livrele
Asemeni unui gingaș afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu știu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aștepta la poartă
Mă mai așteaptă încă, orașul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neașteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe șoptite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu