Vocea sa răsună din adîncurile timpului,
din paradisul pămîntean pînă pe tărîmuri
acoperite de stînci și nisipuri și chiar de sloiuri
de gheață care nu se topesc niciodată,
cu o mie de ani înaintea Marelui Orb și poate
chiar a legendarului cîntăreț al lui Pan,
pe care dragostea l-a coborît în subpămînturi…
da, o voce care va cînta de-a pururi, neschimbată:
„ceea ce-am cîntat la miezul nopții,
așa să se repete și la miezul zilei…”
zi după zi și noapte după noapte, și așa
se repetă prin vocile noastre, vocea ta,
vocea mea, după miile de voci succesive,
uneori simultane, ale urmașilor ei,
regină cu destin de zeiță pictat în zodie
cu semne enigmatice, viu colorate…
Ziua sporește împreună cu marea noapte,
vocile trebuie asemenea să sporească și ele –
altcum, zvonul lumii ne va amuți pe vecie!
Liviu Antonesei
16 -17 Noiembrie 2022, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu