Se cutremurau grinzi și țâțâni;
Pe scripeți cu roți
De guri și de mâini
Înălțăm aplauze-urale,
În urechea acelui veac...
Nu era nimeni în strană
Alături de care să tac.
Doamne!
..Și tânăr și singur eram,
Ca o rană.
Pe scripeți cu roți
De guri și de mâini
Înălțăm aplauze-urale,
În urechea acelui veac...
Nu era nimeni în strană
Alături de care să tac.
Doamne!
..Și tânăr și singur eram,
Ca o rană.
Ștefan
Radof
Când voi fi melc,
RăspundețiȘtergereAm să mă urc pe-o frunză, după ploaie,
Să-mpung cu ochii-n coarne
Lumina care vine de la tine, Doamne.
Cum voi fi singur
În cochilia-mi odaie,
Voi coborî pe frunza de la nuc
Să-mi caut melca prin grădină.
De n-o găsesc,
Am să-nţeleg că vrei să mă usuc
Şi n-am să-ţi caut vină.
Dar mai-nainte,
Adună-mă în palma ta, părinte,
Şi fă-mă iar ce-am fost,
De la-nceput...
Ștefan Radof