Spargerea nebuniei

deodată cum se suie fulgerul pe creste

înainte de a întuneca spaima cu strălucirea sa furioasă

cineva a spus

să adoarmă mulțimea în vidul casei sale

de azi și până vom avea pofta împlinită

să se prăvale tăcerea pe mugurii brazilor rostuiți lângă ape

înainte ca nebunia luminii să se atingă de zori

să se facă pușcărie la domiciliu

și toți oamenii fără excepție dincolo de ce este exceptat în mod firesc

să se plângă pe litere

și să mulțumească nebuniei că i-am condamnat

deodată cum se suie adevărul în pustia furtunii

cineva a spus

să fie noapte să nu mai fie zi în plămânii oamenilor

să se deșarte televiziunile de noroi

în oprobiul lor și să se îndrăgostească de spaimă

să savureze hubloul ca și cum marea i-ar săruta cu libertate

și să nu se mai întâmple să fie liberi

deodată nebunii seminției au atins lumina și au spus

nu exiști înger al tăciunei

nu poți fi tu dumnezeu în noi idee hidoasă de furtuni

spurcată trecere prin aer a delirului

de moarte

deodată s-a făcut dimineață s-a făcut zi

și am reînviat

George Adrian Popescu