Pe podul Pracecinîi unde noi doi întruchipam arătătoarele ceasului
înlănțuite la orele douășpe
despărțindu-se nu pentru o zi ci pentru o viață,
astăzi aici, pe podul Pracecinîi un pescar
suferind de complexul lui Narcis
se holbează uitînd de plută și de sfoară
la propriu său chip care tremură, tremură.
ba îl imbătrânește,
luminîndu-i tînăra fața
sau dăruindu-i o mie de riduri,
El ne-a ocupat locul pe bună dreptate
De la o vreme
singurătatea simbolizează alt timp
și asta îți dă dreptul să locuiești unde vrei.
Fie ca el
să se privească liniștit în apele noastre
poate cine știe, se va regăsi.
Rîul de fapt lui îi aparține
ca o casă în care după ce s-aua dus oglinzile
propietarii au dispărut
In românește de Maria și Mircea Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu