Fruct înviat

Am privit frumusețea și m’am cutremurat.
Am simțit’o.
Prindeam lacrimi cum un măr înviat.
Nici soare, nici lună, doar o cunună,
noapte, nici zi, amintind de copii.
Cum peștii prin apă frumusețea prin mine
fierbinte, eu, mai fierbinte,
vindecătoare când uiți de zăvoare.
Cum fruct mă simțeam cum pe ram
din singurătate ieșind, înviam.
Trecea Domnul prin mine așteptând să mă coc.
Unde scriu e primăvară ca’n fluture,
naște în mine lăstare, cutremurare.
Fruct pentru cei care știu.
Mai aproape de vii cum de morți,
mai am să deschid câteva porți.
Prind lacrimi ca mărul rotat și plăpând
frumusețea prin mine trecând
fruct înviat!

George V. Precup