Dacă luăm în considerare faptul că toți
suntem condamnați
la moarte într-un fel sau altul de o
instanță sau alta
e posibil ca toate lucrurile acestea să
aibă un sens.
Ultima masă e ca și prima:
ne alimentăm frica.
De asta
dacă întrebi hârtia,
dacă întrebi litera care se rotunjește
în vârful peniței,
răspunsul e unul singur:
poetul e condamnatul la moarte
care își scrie mereu
cu fiecare pagină
ultima dorință.
Cred că nici cititorul nu se simte mai
bine.
Însă, trebuie să recunoaștem, în acest
moment cititorul este
cât de cât prevenit.
Adrian ALUI GHEORGHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu