acolo unde te vei găsi
vei pune capul pe liniște, te vei odihni
chiar dacă acul pare pierdut
într-un car de fân
acolo unde te vei găsi
te vei privi limpede, neînțepat,
nimic nu o să lase sânge
Georgiana Bujor
noiembrie 10, 2023
Anotimp secetos
Cele mai fermecate cuvinte sunt tăcerile.
Şi cele mai frumoase vise: insomniile.
adunate în aritmetica de a clipi
mai des ca o ploaie de vară pe un cîmp secetos.
Cînd va veni ploaia aş putea să te întreb:
Ce amintiri au pleoapele tale?
Taci o secundă
să auzim împreună
cum înfloresc copacii!
Traian T. Coșovei
noiembrie 03, 2023
E-atâta liniște
E-atâta liniște în câmp, că poți s-auzi în noua primăvară,
crăpat de umezeală și de seară,
cum crește spicul grâului în câmp.
E-atâta liniște în câmp!
Plânsul câmpiei lung ca dupț ploaie;
greoiul fum de pe gunoaie,
se suie – ca alt cer – în câmp.
Tauri rămân cu vacile în câmp pe pata albă, pusă jos, de lună;
și sperioși că se-mpreună, mugesc spre lună, lung și tâmp.
Benjamin Fundoianu
Vezi, de-acum lumina iubirii
Vezi, de-acum lumina iubirii viața-mi
Umple.
Sunt mereu nesfârșite lucruri
Blânde ce trec iar timpul pe toate-n van le
Arde în flăcări.
Veșnic chipul tău îl zăresc prin nouri.
Nu mai preget, chinul iubirii sfinte
Nici, tânjind, să-mi port bucuria și teama înfiorată.
Vai, dar moartea cheamă la sine harul.
Tânăr, pieri curând ca și-o frunză, astfel
Crinii albi adânc zvârcolindu-și seva
Neturburată.
Angela Marinescu
Blues
A venit toamna cu pași de animal sălbatic și mă plimb
direct pe cer cu capul în jos. sunt străină, sunt la o
vârstă când vârsta nu mai reprezintă nimic decât un
sentiment al ratării fără margini
și totuși, când apare un Critic al Literaturii Noastre Postmoderne,
devin Atentă ca și în preajma morții.
Criticul se află pe post de conducător de țară, de șef de
Partid, de Secretar General de Redacție, de Pește ce are
în subordine un harem de poeți travestiți în cocote de rasă.
scriu toți cu degetele înmuiate în carne proaspătă de vițel
și se șterg de sudoare cu paginile pe care stau, stingherite,
câteva versuri moderniste ce se holbează, oarbe.
eu sunt anonimul care vrea să semneze înaintea iernii,
cum a trecut el pe drumul palid al vieții. sunt anonimul
cutremurat de toamnă, sunt anonimul ce scrie aceste rânduri
ușoare, vreau să arunc cu pietre, să mă uit la vitrina cu aur,
să scriu despre mine nu despre alții, să mă mântui în fața
familiei mele.
sunt anonimul cu haine de călugăriță, care se ceartă cu Dumnezeu,
îngenuncheat, pe una dintre străzile cenușii ale orașelor lumii.
Angela Marinescu
(Blues, 1997)
Trupul tău
Trupul tău e tăiat subțire cu lama
Încât lumina răsfrântă din tine-i albastră
Ca un animal despicat.
Încât, am să te urmăresc
După mersul tău rarefiat,
După linia absolut perfectă
Cu care ai culcat
Neliniștit
Lanul de grâu, înspre seară.
Am să te-ajung
Cu capul viu
atârnând de-oboseală
Cu pieptul ros
Fără carne
Cu ochi
Fără pleoape.
Și precum pasărea, care în mare singurătate,
Țipând își leapădă prada
Am să te uit.
Eu am văzut-o
Vis să fi fost sau realitate?
Nu știu,
dar știu că am deslușit-o
în viul colorit al primăverii,
în munți și în râuri,
în copaci și în fructe.
mi-am împletit atunci buchet
din raze de lumină
și l-am legat cu un păr cărunt
mergând să-i ațin calea.
Hussein Habasch
Traducerea: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Abonați-vă la:
Postări (Atom)