Blues

A venit toamna cu pași de animal sălbatic și mă plimb
direct pe cer cu capul în jos. sunt străină, sunt la o
vârstă când vârsta nu mai reprezintă nimic decât un
sentiment al ratării fără margini
și totuși, când apare un Critic al Literaturii Noastre Postmoderne,
devin Atentă ca și în preajma morții. 
Criticul se află pe post de conducător de țară, de șef de
Partid, de Secretar General de Redacție, de Pește ce are
în subordine un harem de poeți travestiți în cocote de rasă. 
scriu toți cu degetele înmuiate în carne proaspătă de vițel
și se șterg de sudoare cu paginile pe care stau, stingherite,
câteva versuri moderniste ce se holbează, oarbe.
eu sunt anonimul care vrea să semneze înaintea iernii,
cum a trecut el pe drumul palid al vieții. sunt anonimul 
cutremurat de toamnă, sunt anonimul ce scrie aceste rânduri
ușoare, vreau să arunc cu pietre, să mă uit la vitrina cu aur,  
să scriu despre mine nu despre alții, să mă mântui în fața 
familiei mele.
sunt anonimul cu haine de călugăriță, care se ceartă cu Dumnezeu,
îngenuncheat, pe una dintre străzile cenușii ale orașelor lumii. 

Angela Marinescu

(Blues, 1997)