Fiecare
dimineață își are șireturile ei.
Cred că acesta este motivul pentru care finalul poemului este atât de puternic.
Pentru că șireturile nu mai sunt doar șireturi. Devin ceea ce ne pregătește pentru ziua care începe. Pentru unii sunt pantofii de lucru, pentru alții bastonul, o cană de cafea, un semn al crucii, deschiderea unei ferestre, un caiet pe care îl așază pe masă. (Eli G.)
Cred că acesta este motivul pentru care finalul poemului este atât de puternic.
Pentru că șireturile nu mai sunt doar șireturi. Devin ceea ce ne pregătește pentru ziua care începe. Pentru unii sunt pantofii de lucru, pentru alții bastonul, o cană de cafea, un semn al crucii, deschiderea unei ferestre, un caiet pe care îl așază pe masă. (Eli G.)
CPA – Dorin Popa
într-o clipă, parcă aș putea
urca munții
în
clipa următoare,
parcă
zăresc cimitirul
și mă
mir
că
între cele două nu sunt ani,
nici
luni,
nici
măcar o zi,
doar
o bătaie mai grăbită a inimii,
așa
am fost de când mă știu
atât
de puțin desparte puterea
de
sfârșeală,
încrederea
de teamă,
primăvara
de frunza care cade
totuși,
în fiecare dimineață,
îmi
leg șireturile
ca un
om
care
încă nu știe
unde
merge
