Plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

plouă pe hulube, pe perdele, pe geamuri de trăsuri

în părul tău e mireasma unei păduri

jderii poartă coronițe de fragi și de muri

 

plouă și ploaia îți desenează chipul pe ferestre

caii sălbatici poartă flori la căpestre

e ziua în care dumnezeu ne dă de veste

 

plouă din zori până-n asfințit

fiecare șoaptă e ca o scăpărare de chibrit

minutarele în ornice au ruginit

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

constantin preda

Unde s-a dus?

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

poate-au bătut-o în cuie

poate au tras-o la rindea

poate s-a ascuns în plumbul

ploii din inima mea

 

poate nici n-a fost

sau a fugit în pădurea de arțari

oare-au bătut-o în cuie

niște tâmplari?

 

unde s-a dus

din zori spre seară?

poate-au acoperit-o albinele

(în stup), cu ceară

 

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

constantin preda

Psalm

în tot cimitirul

cele mai frumoase cruci sunt cele ale poeților săraci

din lemnul lor putred au răsărit

fire de maci

 

maci înfloriți

sunt crucile lor acum

în zile de sărbătoare

în duminici de fum

 

maci înfloriți

un fel de flăcărui

fără urmă de rindea

fără urmă de cui

 

ca o carte deschisă

este acest cimitir

în care macii plâng

într-o picătură de mir

 

cele mai frumoase cruci

sunt cele ale poeților săraci

din lemnul lor putred au răsărit

fire de maci

 

constantin preda