Închinare de seară

n-au plecat din viaţă rătăcesc

morţilor vii dumnezeu le arde și sufetul

tăciuni aprinși în negura zilei

limba le e nisipul strecurat dintr-o oră

în alta

trei biserici suprapuse pictate de orbi

mi-au modelat creierul după chipul

și asemănarea lor

imagini îngheţate și o pastă

vâscoasă dulceagă

sub limbă am ascuns medicamentul

m-au pus în genunchi roagă-l pe tatăl tău

să-mi fie mire

astupă cu trupul tău spărtura

din trupul meu

dă-i totuși o ultimă ţigară pe lumea inversă

pleacă privind înapoi

mișcă-te fă ceva mănâncă-ţi inima

șterge-ţi numele

Mihai Firică

http://www.revistascrisulromanesc.ro

Stări

carne de fum

eu cel care deveneam

mai tare

cu fiecare lovitură primită

eu care așteptam să fiu doborât

pentru a mă ridica mai puternic

am devenit așa de slab

că mă poate doborî

și o picătură de ploaie

nu mai pot să îndur

nu mai pot să sufăr

nu mai am putere să plâng

ori să râd

am devenit o jucărie

a timpului

carnea mea (altădată tare ca piatra)

se transformă azi în fum

nu mai pot să mușc

nu mai pot să urlu

râsul meu este înfundat

și calp un râs din cărți

și din amintiri

frica intră în mine

ca o eclipsă

îmi ia speranța și dragostea

și îmi lasă un ban găurit

Ion Maria, Scrisul Românesc

stări

să bei un ceai cu ninsoarea

care cade

să te gândești la ceaușescu

și la toți dictatorii

să vezi reclame în mersul

pisicii negre ce îți taie calea

să te trezești dimineața

ca un gladiator înainte

de a intra în arenă

să te arunci cu parașuta

când treci pe zebră la intersecția

unde extratereștrii

au așezat o statuie

să te cheme Paraipan

și să nu fumezi

să ai multe cumpene în destin

și nici un cântar în casă

să privești piedut noaptea

pe fereastă și să vezi deșertul

ori marea ce-a fost aici

să fii ultimul om din Babilon

cel care stinge lumina

când piesa s-a sfârșit

Ion Maria, Scrisul Românesc

Revelație

E seară și eu încă

nu știu nimic

despre mine

apuc la-ntâmplare

un pumn de necuvinte,

le frământ și le așez

la căpătâiul gândului

ca să-mi sprijini

fruntea-n somn.

E atâta

uimire în

cântecul lor

surd rostogolit de

lumina ascunsă a

Ochiului încât

rușinat am început

să deprind

anatomia demistificării.

BogdanPopa

Premiul de debut, volum poezie, 2018

„Al. Macedonski – Prima verba“

Scrisulromânesc

Întrebări

Nu aștepta pe nimeni să răspundă la întrebările tale.
Doar tu poți.
Când noaptea îți cade pe umeri
când te trezești măcinat de plăcere și dorință
nu căuta fața unui prieten generos
întreabă magnitudinea oglinzilor tale.
Când pe stradă te salută Carlos Martínez Rivas
și te invită la un poem nemeritat
mulțumește-i sincer pentru gest
dar caută liniștea în inima ta.
Toate se vor sfârși: acea durere teribilă care te torturează
cancerul mâncându-ți măruntaiele
gloria de a fi iubit și plăcerea,
plăcerea de a îndura până la sfârșit.
Toate se vor sfârși: Nu te îngrijora.
Tăcerea care te mortifică azi
va fi ca vocea curată a unei soprane.
Adu-ți aminte de Pablo Antonio și profundele
lui meditații:
Poezia este palatul omenirii.
Întoarce-te acasă,
aruncă pistoalele la gunoi,
deschide cartea și citește liniștit câteva versuri,
închide ochii:
răspunsurile vor veni fără să întrebi nimic.

Nicasio URBINA

Traducere de Carmen Firan

Revista Scrisul Românesc Nr.3, martie 2018