morţilor vii dumnezeu
le arde și sufetul
tăciuni aprinși în
negura zilei
limba le e nisipul
strecurat dintr-o oră
în alta
trei biserici
suprapuse pictate de orbi
mi-au modelat creierul după chipul
și asemănarea lor
imagini îngheţate și o
pastă
vâscoasă dulceagă
sub limbă am ascuns
medicamentul
m-au pus în genunchi
roagă-l pe tatăl tău
să-mi fie mire
astupă cu trupul tău
spărtura
din trupul meu
dă-i totuși o ultimă
ţigară pe lumea inversă
pleacă privind înapoi
mișcă-te fă ceva
mănâncă-ţi inima
șterge-ţi numele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu