Copil, fragile
globuri eu lansam din pai,
mărunte lumi închipuind pe cele mari.
Subt pomi mărunte lumi, copilă, urmăreai,
în aer le spărgeai cu râsul tău de rai.
Acolo stau și-acolo stai prin vrăji de mai.
Despăturam, în amintire, timp și rai.
Suntem pierduți și azi în nesfârșitul mai.
Subt pomi mărunte lumi, copilă, urmăreai,
în aer le spărgeai cu râsul tău de rai.
Acolo stau și-acolo stai prin vrăji de mai.
Despăturam, în amintire, timp și rai.
Suntem pierduți și azi în nesfârșitul mai.
Lucian Blaga
Poezii, 1962
Poezii, 1962
Amintire
RăspundețiȘtergereUnde ești astăzi nu știu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre și-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotînțelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing.
Lucian Blaga
(1924)
Iulian Boldea
RăspundețiȘtergereAcum 61 de ani, în noaptea de 5 spre 6 mai 1961, la ora 4.30 se stingea, la Clinica Medicală I din Cluj, Lucian Blaga, unul dintre scriitorii noștri tutelari, poet ("Poemele luminii", "În marea trecere", "Lauda somnului", "La curţile dorului", "Nebănuitele trepte"), prozator ("Luntrea lui Caron"), dramaturg ("Tulburarea apelor", "Meşterul Manole", "Avram Iancu") şi filosof ("Trilogia cunoaşterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor").
Ultimii ani de viaţă ai poetului au fost marcaţi de umilinţe şi privaţiuni, Blaga fiind tratat de autorităţile comuniste ca un "duşman al poporului". Într-un interviu, fiica poetului, Dorli Blaga, spunea: „Tata a murit ca scriitor interzis, scos din programa analitică a şcolilor şi universităţilor, din manuale, din bibliotecile publice".
Acum doi ani am publicat, la Editura Academiei, o antologiei din poezia lui Blaga, din care desprind câteva versuri de inefabilă frumusețe, ce sugerează orizontul dorului și miracolul posibilului:
"Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi."