vântul era ţinut în
cârlige de piatră
când am început această plimbare
tu și eu
aceeași culoare ca anul trecut
printre pătratele de la casa cu șerpi
soarele și gândurile coboară o colină
din ochiul închis
vin și momente când
nu ne mai putem stăpâni râsul
moartea înaintează spre noi ca un felinar afumat
o mână ieșind dintr-o carte
să scuture singură o batistă
un timp
când am început această plimbare
tu și eu
aceeași culoare ca anul trecut
printre pătratele de la casa cu șerpi
soarele și gândurile coboară o colină
din ochiul închis
vin și momente când
nu ne mai putem stăpâni râsul
moartea înaintează spre noi ca un felinar afumat
o mână ieșind dintr-o carte
să scuture singură o batistă
un timp
(din Buchetul de platină, Eikon, 2010)
Cenuşă din Paradis
RăspundețiȘtergereașa vor spune
îl atrăgeau cârciumile
și cimitirele
și nu scria mai mult de două versuri
pe an
i-au plăcut noaptea
și străzi lăturalnice acoperite cu iarbă
și de nicăieri nu s-a întors
fără umbra femeii
care împletește un anotimp de dantelă
deasupra unei prăpăstii
a ţinut o morișcă în calea vântului
cînd n-a mai fost vânt
a lăsat urme
pe zăpada albă
până cînd zăpada albă s-a subţiat
urmele lui s-au făcut iarbă
Viorel Mureșan