carne de fum
eu cel care deveneam
mai tare
cu fiecare lovitură primită
eu care așteptam să fiu doborât
pentru a mă ridica mai puternic
am devenit așa de slab
că mă poate doborî
și o picătură de ploaie
nu mai pot să îndur
nu mai pot să sufăr
nu mai am putere să plâng
ori să râd
am devenit o jucărie
a timpului
carnea mea (altădată tare ca piatra)
se transformă azi în fum
nu mai pot să mușc
nu mai pot să urlu
râsul meu este înfundat
și calp un râs din cărți
și din amintiri
frica intră în mine
ca o eclipsă
îmi ia speranța și dragostea
și îmi lasă un ban găurit
stări
să bei un ceai cu ninsoarea
care cade
să te gândești la ceaușescu
și la toți dictatorii
să vezi reclame în mersul
pisicii negre ce îți taie calea
să te trezești dimineața
ca un gladiator înainte
de a intra în arenă
să te arunci cu parașuta
când treci pe zebră la intersecția
unde extratereștrii
au așezat o statuie
să te cheme Paraipan
și să nu fumezi
să ai multe cumpene în destin
și nici un cântar în casă
să privești piedut noaptea
pe fereastă și să vezi deșertul
ori marea ce-a fost aici
să fii ultimul om din Babilon
cel care stinge lumina
când piesa s-a sfârșit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu