cu nume de fecioară
să pot modela timpul
ca pe o plastilină.
în pomul în care se coace moartea
cu nasturii cămășii descheiați
mă seduc frunzele
cu cântecul lor de heruvimi.
cândva vor curge lacrimile străinilor
peste trupu-mi palid
îmbrățișat cu toamna.
azi
mi-am sădit un fir de iarbă
în colțul stâng al gurii
așteptând primăvara.
înfiază-mă viață
pentru a nu știu câta oară
să mai pot striga o dată
mamă
să mai simt o dată durerea
genunchilor juliți!
31 ianuarie 2026
