să vorbim

 

C. P. A. – Gela Enea: să vorbim

despre zile când liniștea era atât de joasă încât

o atingeam cu pielea

ne înfășuram în ea ca într-o haină impermeabilă și ne permiteam

luxul de a visa că orașul are toate străzile drepte

trenurile nu întârzie boala

și-a făcut alte  planuri din care

pentru totdeauna am fost  excluși

despre zile când cererile în căsătorie se scriau pe nisip

vântul nu avea atâta putere să le șteargă până se lăsa

întunericul

din partea opusă a trotuarului cineva făcea semn să traversez

că tocmai s-a îndrăgostit iremediabil și trebuie

să fim împreună la un film cu bruce willis

pentru-a -mpărți pe din două

cavalerismul american

să vorbim și despre zile grele de renaștere

ce anotimp ce spațiu

când țipătul s-a oprit între pereții acestui spital ca între fălcile unui  rinocer

să vorbim despre prezentul pitit  între flacoane blistere și buze arse

(întreabă acum de bruce  willis)

rămâi cu mine să vorbim despre viață

sunt rezidentul maniaco-depresiv din salonul 7 o periferie/ unde

moliile umblă prin minte cum umblă somnambulii pe acoperișuri

antrenați de imaginea lunii

când se-ngroașă  linia orizontului asemenea unui compus chimic

și mila seamănă cu o  fântână în care mă privesc/ chiar dacă

imaginea din adâncuri e a unui străin

rămâi lângă mine când nu mai sunt eu și confruntarea te sperie

timpul meu își roade marginile

nu mai e mult