Învăț cum să dorm din nou, să iubesc
coborârea, nu tot urcare este?
să stai întins aici, să te ridici.
spre vârful unde somnul rătăcește.
Și când ploile reci
se infiltrează în toate mă întreb unde ești tu,
tată, dacă ești undeva dormi, te cunoaște? ea
ziua?
Ce nopți cu vise umplu trezirea
iar apoi îngrijorarea se înrăutățește cu
întunericul, lumina oarbă se scurge
prin podele...
stau treaz, e devreme, aștept ca ea să răsară
dinspre est. Pământul are morții lui la vest.
stau stingherit, frate soare,
mamă luna, tatăl pe care nu-l pot găsi
deși undeva încă mai strălucește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu