Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă,
când reci vom îngheța în chihlimbare
cuprinși de umbră, să ne dăm de urmă
decât acum cât încă ne mai doare
surâsul înghețat pe buze,
gerul, zăpada celuilalt strivită-n mână
sau cât la sân ne-atârnă giuvaierul
acestei inimi caldă ca o lână,
acum cât suntem doi și unul mereu,
și istovim aceeași ceară de bucurii
sau prelungiri ajunul iubirii
ca să-i prindem gustul iară,
acum, când încolțiți de zile încă
în noi ne adunăm ca într-o urnă
și ne-ncălzim în spuza noastră-adâncă
și ne iubim: acuma sau pe urma?
Eta Boeriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu