Era un loc

Era un loc umil, ca printre resturi
de vară şi pubele răsturnate,
la margine pe-un mal de lut şi lutul
ce galben răspundea din mal luminii,
la margini de oraş printre molozuri
şi tinichele tremurând în apă
cu frunze din pe vremuri pomi şi totuşi
răscumpărând rugina timpurie,
cu melci uscaţi şi vreascuri pe sub iarbă
şi iarba ca o carne peste oase,
era un loc umil ca printre resturi
de bucurii şi ape curgătoare,
cu praf subţire-nfăşurat pe glezne
mai gros şi chiar mai cald decât o lână,
dar mai ales cu trâmbe de lumină
şi cu noi doi ca două lungi şopârle
trecute, gudurându-ne la soare.

Eta Boeriu

https://jurnaluldedrajna.ro/eta-boeriu-traducatoare-si-poeta/

Rugă celei adormite

Și tu întîrzii-n mine să cobori

şi din lumină să te faci ţărînă

şi-a doua oară-n pieptul meu să mori

doar ca să pot, abia-ntinzînd o mînă

să te cuprind, tu nu mă laşi s-ating

cu noaptea mea azurul şi lumina,

şi ca să-mi stîmpăr dorul să-mi preling

din lacrimi pe zăpada ta rugina,

învaţă-mă pe mine, încă lut

deprins cu întunericul şi tina,

că nu pot gura-altminteri să-ţi sărut,

decît cu ochii sărutînd lumina.

 

Eta Boeriu

https://revista-euphorion.ro/poezia-etei-boeriu-in-lectura-cerchistilor/

http://revisteaua.ro/eta-boeriu-poezie-si-suferinta/

Acuma sau pe urmă

Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă,

când reci vom îngheța în chihlimbare

cuprinși de umbră, să ne dăm de urmă

decât acum cât încă ne mai doare

surâsul înghețat pe buze,

gerul, zăpada celuilalt strivită-n mână

sau cât la sân ne-atârnă giuvaierul

acestei inimi caldă ca o lână,

acum cât suntem doi și unul mereu,

și istovim aceeași ceară de bucurii

sau prelungiri ajunul iubirii

ca să-i prindem gustul iară,

acum, când încolțiți de zile încă

în noi ne adunăm ca într-o urnă

și ne-ncălzim în spuza noastră-adâncă

și ne iubim: acuma sau pe urma?

Eta Boeriu