Și tu întîrzii-n mine să cobori
şi din lumină să te faci ţărînă
şi-a doua oară-n pieptul meu să mori
doar
ca să pot,
abia-ntinzînd o
mînă
să te cuprind, tu nu mă laşi s-ating
cu
noaptea mea azurul şi lumina,
şi ca să-mi stîmpăr dorul să-mi preling
din
lacrimi pe zăpada
ta rugina,
învaţă-mă pe mine, încă lut
deprins
cu întunericul şi
tina,
că nu pot gura-altminteri să-ţi sărut,
decît
cu ochii sărutînd lumina.
https://revista-euphorion.ro/poezia-etei-boeriu-in-lectura-cerchistilor/
http://revisteaua.ro/eta-boeriu-poezie-si-suferinta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu