Toamna ce întinde văl de brumă-naltă
Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.
Fără bun rămas, frunzele rotunde
Sărutând luceferi au pierit în unde.
Legănată barca, ce mi-a dus iubirea,
Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea
Şi pe vâsla veche ce găsea limanul
Mai pluteşte numai sufletul sărmanul.
Muţi, cocori pe apă scuturând aripa,
Gata de plecare îşi aşteaptă clipa
Ca să se înalţe părăsind pământul,
Către alte lumi înfrăţiţi cu vântul.
Numai eu jelesc şi cu frunza udă,
Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?
Dragostea mi-e dusă – altul să o poarte,
Uite moare frunza – peste altă moarte…
Drepturi de autor rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu