dincolo de atingeri degetele nu cunosc calea izvoarelor
ne inundă trupurile sunt puțuri pe o balustradă fără ciuturi
în susurul lor se naște poemul fereastră aburită a erorilor
venite tomnatic în privirea ce-ți tremură vocea o scuturi
de tainele clipei e un țipăt al uimirii pornit spre orașul cu lebede
pătrunde în răcoarea stropului de rouă pescuind la copcă răsăritul
pescarii își vând umbra pe-o dușcă de vodcă sunt orele serbede
se destramă lumina lunii în suspine lacrima lor stinge chibritul
dincolo de atingeri degetele umblă haimanale pe drumuri abandon
în pescuitul la copcă se șușotesc travestiți timpului orașul cu lebede
devine o arcă o ploaie de vară ne inundă trupurile se arde-un neon
pescarii își vând demnitatea mirajul celuilalt țărm orele-s serbede
vocea ta un ropt al ploii dincolo de atingeri trupul un deget de zeu
șoaptele din puțurile fără ciutură sublimul poem al tăcerii sunt eu
oradea,
11.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu