Când vrea-voi să tac în limba cea mai frumoasă

Cercul Poeților Apăruți – Kocsis Franzisko

Limba cea mai frumoasă

uneori cel mai simplu pare să taci, deşi tăcerea atunci e cea mai grăitoare, când îţi pui lacăt la gură cu încrâncenare şi fiecare gest, zvâcnire a muşchilor feţei, părul de pe creştet, ba chiar şi pliurile hainelor spun că eşti de altă părere decât tăcerea;

dar şi să vorbeşti pare la fel de simplu, deşi de multe ori cuvintele se ruşinează de muncile pe care sunt puse să le facă, munca de gropar li se pare cea mai cumplită corvoadă care i-a fost dată graiului vreodată, atunci se ruşinează că sunt auzite, că nu pot să tacă, nu pot să închidă gura flecară;

cel mai uşor pare să le fie celor ce n-au grai şi auz, celor ce nu au în fire legea şi povara vie, celor ce nu fac parte din tagma noastră precară; eu unul nu le-aş retrage însă dreptul la cuvânt, deşi toţi afirmă că a lor este doar tăcerea, căci a vorbi e un drept universal şi fiecare vorbeşte în limba pe care o ştie;

tăcerea e limba cu cele mai multe vibraţii; de aceea mi-e dor să fiu vreundeva piatră, când voi trece-n altădată, când vrea-voi să tac în limba cea mai frumoasă