sunt eu și temeritatea mea
în realitatea strâmtă
tremur și mă tulbur
în întâmpinarea ta
sunt emoțiile mele, nuferii
în care îmi înflorește sufletul
nu îi culege, alunecă
esența naturii celeste
un râu de lumină
peste privirea mea
peste respirația mea
peste brațele mele,
prinde-mi încheieturile mâinilor
simte-mi pulsul inimii,
vitalitatea naturii umane
în contopire
cuvintele sunt nedemne
să cuprindă absolutul retezat
de aripa frântă
în lungul zbor către începuturi
ideea și înfăptuirea ei
devenirea și desăvârșirea
în fața morții clipei
sunt singurele opțiuni.
A.T. Branca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu