Îți sărut ochii

O lumină vine din pântecele mării,
Plutind încet pe nori, pe munţi, pe ape freatice.
Bună seara! îţi spun; ochii tăi sunt două magice stele,
Chipul tău e desenul de abur al unui înger nevăzut, 
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii. 
De unde vii?, te întreb, cine eşti, cine eşti? 
Pe drumul de ţară vin strălucitori bicicliştii, 
Aripi se nasc deasupra meningelui şi lopătează, 
Oraşele ard în plasma marilor linii electrice, în capcana străzilor lor, 
Asteriozi uriaşi luminează pentru o clipă pădurea. 
Cine eşti, cine eşti? 
Prin întuneric îţi pipăi faţa, îţi mângâi creştetul, îţi sărut tâmpele, 
Îţi sărut ochii, îţi sărut pleoapele, îţi ating sprâncenele, genele, 
Îţi înconjor gâtul cu braţele. 
De unde ai apărut? De ce te-ai arătat singurătăţii mele 
Abia acum, când nu mai pot opri curgerea anilor? 
O lumină vine din pântecele mării 
Şi se stinge încet, călcând pe nori, pe munţi, pe ape freatice, 
Oraşele dorm, trenurile aleargă prin bărăganele morţii, 
Fii cu mine, rămâi cu mine, să nu te îndepărtezi, să nu pleci într-o lungă călătorie.

Mircea Florin Șandru