Oh, dragoste, ce-i cu atâta
argumentaţie?
Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.
Mai mult, sunt sătulă şi de morţi.
Ei refuză să asculte,
aşa că lasă-i în pace.
Să nu-ţi mai calce piciorele prin cimitir,
ei sunt preocupaţi de moartea lor.
Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.
Mai mult, sunt sătulă şi de morţi.
Ei refuză să asculte,
aşa că lasă-i în pace.
Să nu-ţi mai calce piciorele prin cimitir,
ei sunt preocupaţi de moartea lor.
Fiecare aruncă întotdeuna vina pe ceva:
pe ultima litră de tărie golită,
pe cuiele ruginite şi pe penele de pasăre
care s-au prins în noroiul de pe pragul la intrare,
pe viermii care au apărut după urechile pisicii
şi pe predicatorul cel cu buze subţiri
care refuză să se prezinte când este chemat,
cu excepţia acelei zile pline de purici ţupăitori
când, decrepit, a intrat în curte
căutând un ţap ispăşitor.
M-am ascuns în bucătărie după săcoteiul cu rufe vechi.
pe ultima litră de tărie golită,
pe cuiele ruginite şi pe penele de pasăre
care s-au prins în noroiul de pe pragul la intrare,
pe viermii care au apărut după urechile pisicii
şi pe predicatorul cel cu buze subţiri
care refuză să se prezinte când este chemat,
cu excepţia acelei zile pline de purici ţupăitori
când, decrepit, a intrat în curte
căutând un ţap ispăşitor.
M-am ascuns în bucătărie după săcoteiul cu rufe vechi.
Refuz să-mi amintesc de morţi.
Iar morţii sunt la rândul lor plictisiţi de toată tevatura asta.
Dar tu – dă-i înainte,
du-te, du-te, coboară
acolo în cimitir,
stai jos acolo unde crezi că se află chipurile lor;
sprovăieşte cu visele tale triste.
Iar morţii sunt la rândul lor plictisiţi de toată tevatura asta.
Dar tu – dă-i înainte,
du-te, du-te, coboară
acolo în cimitir,
stai jos acolo unde crezi că se află chipurile lor;
sprovăieşte cu visele tale triste.
Anne Sexton
Traducere de Petru Dimofte
Lecţii pentru când ţi-e foame
RăspundețiȘtergere„Mă iubeşti?“
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărţile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
şi s-a aşezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls ţigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerşit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
„Mă iubeşti?“
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
Ce tăcere e asta?
Şi eu ce tot o frec pe aici,
încercând să ghicesc ce spune tăcerea lui?
Anne Sexton,
traducere de Petru Dimofte
Anne Sexton
RăspundețiȘtergereSfaturi pentru un om drag
Ai grijă cu puterea,
pentru că te poate îngropa sub avalanșă,
straturi de zăpadă vor sufoca vârful pe care ai ajuns,
Ai grijă cu ura;
când își va deschide gura, vei țâșni prin ea
ca să-ți mănânci picioarele, devenind pe dată un
lepros.
Ai grijă cu prietenii,
pentru că, dacă îi trădezi,
așa cum o vei face,
își vor băga capul în toaletă
și vor trage apa după ei.
Ai grijă cu rațiunea,
pentru că știe atât de multe încât nu știe nimic
și te va lăsa atârnând cu capul în jos,
rostind înțelepciuni, în timp ce inima
îți va aluneca prin gură.
Ai grijă cu jocurile – interpretări teatrale,
discursuri scrise, învățate și rostite –,
pentru că te vor trăda
și vei ajunge să stai drept ca un băiețel dezbrăcat,
care face pipi în propriul pătuț.
Ai grijă cu dragostea
(în afară de cazul în care e adevărată,
și fiecare parte din tine spune da, chiar și degtele de la
picioare),
pentru că te înfășură ca pe o mumie;
nimeni nu-ți va auzi țipătul,
iar fuga ta nu va avea sfârșit.
Dragostea? Fie pentru un bărbat, fie pentru o femeie,
trebuie să fie un val pe care vrei să te arunci,
să-i dai corpul, să-i dai hohote de râs,
să dai, atunci când picioarele ţi se vor prinde în nisip,
lacrimile tale pământului. Iubirea pentru altcineva e
un fel de
rugăciune și nu poate fi programată; pur și simplu cazi
în brațele ei, pentru că neîncrederea ți-e ștearsă
de credință.
Om drag,
dacă aș fi în locul tău, n-aș acorda atenție
acestor sfaturi,
făcute oarecum din cuvintele tale
și întrucâtva din ale mele.
E o colaborare.
Nu cred în niciun cuvânt pe care l-am spus;
doar în câteva, doar în faptul că mi te închipui ca un copac
tânăr
cu frunze lipite, care știu că va prinde rădăcini
și că muguri adevărați îi vor apărea.
Desprinde-te. Desprinde-te.
Ah, om drag,
frunze probabile, acestei mașini de scris îi place că te îndrepți spre ele,
dar vrea să spargă pahare de cristal
în cinstea
ta,
atunci când coaja întunecată îți va cădea
iar tu vei pluti pretutindeni,
ca un balon care și-a găsit locul.
(Traducere de Diana Geacăr)