(fragment)
VI
o, blândeţe
cum vii lin, ca o lacrimă, luminând
tu nu mai osândeşti, tu învii
şi cine n-ar vrea să se întoarcă nevinovat
dintre faptele sale ?
ca dintr-o pajişte de crini ?
o, bunătate
şi ce alt drum spre desăvârşire
acolo unde cerul se sfârşeşte ?
atât de nou, atât de tainic
în durere s-a cufundat ca-ntr-un râu
şi era, vibrând
până-n adâncuri, fiindcă nici o vină nu-i
acoperea
faţa şi simţurile
şi ce jertfă e asemenea iertării ?
iubire
şi care altul ar putea fi izvorul vieţii
pururi înviorând?
o, ziua aceea, orbitoare!
Daniel Turcea
Cântarea nopţii
RăspundețiȘtergereIubirea
ca o noapte de Paşti, făclii aprinde
şi tot atâtea stele îi urmează
drumul
înspre casă
e poate straiul de mireasă
pe care dimineaţa l-ar cuprinde
vezi, a venit
şi nu eram
acasă
şi-acum ne caută tot cerul, dinainte
şi stele vin spre noi
o, prea frumoasă
cântarea nopţii
care ne cuprinde
Daniel Tarcea