Toată lumea e a ta când ai renunțat la ea

Au înflorit copacii,
a înflorit verdele și s-a luminat cerul,
s-au trezit păsările
și iarba a început să crească.
Însă acum omul trebuie să tacă.
Au coborât ciutele pe străzile pustii,
acolo unde îngerul morții merge din casă-n casă,
și unde ochii se văd doar dincolo de ferestrele
brodate cu magnolii și străjuite de veverițe jucăușe.
A înverzit pădurea și-a început să cânte,
puii de lup aleargă zglobii,
iar urșii abia acum se trezesc din somnul lor de gheață,
soarele luminează doar umbra gândurilor trecute
și speranța plină de teamă a nopților viitoare.

Însă acum, mai mult ca oricând,
omul trebuie să tacă,
să lase lacrimile să curgă
și iubirea să vegheze porțile caselor întristate
și aplecate în rugăciune,
pentru că doar prin tăcere și prin nemișcare omul se va vindeca.
Pentru că, așa cum spunea cândva bătrânul călugăr,
toată lumea e a ta când ai renunțat la ea.

Emilia Ivancu

https://www.bibliotell.ro/wp-content/uploads/2020/06/revista-spicon-web.pdf