iunie 16, 2020

Copilul de pe munte. O voce


Nu am vrut să vin în această lume,
nu mi-am ales vremea, nici locul,
alții sau întîmplarea au ales pentru mine,
nu am datorii față de părinți, față de patrie
și nicicum față de epoca în care am sosit –
ar trebui să am drepturi, cîteodată
mă și bucur de ele, cel mai adesea tînjesc…

Dacă nu am ales nimic în privința sosirii,
ar trebuie să-mi aleg singur plecarea,
între garoafe albe și flori de cîmp,
dar omul e slab, ușor de cucerit
cu promisiuni deșarte, cu  mărgelele
colorate ale conchistadorilor,
așa că plecarea se amînă  sine die…

Mă tot multiplic și umplu pămîntul
de parcă aș fi primit o misiune sacră,
dar simt în plămîni parfumul
garoafelor albe și al florilor smălțuite,
smulse de pe dealuri și cîmpii…

Pe ape se apropie o corabie purpurie!

Liviu Antonesei
1, 10, 15 Iunie 2020, în Iași

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu