nu știu cum să ies. nu găsesc
calea. conturul delirează
mult prea multe umbre pentru
un singur om. și acela bolborosind
o limbă de început de lume.
sau una de sfîrșit. oricum totuna.
nici piciorul fiarei nu mai
lasă urme. nici fluturele nu mai știe
din ce parte îi vine aripa
transparentă. din ce parte – zborul.
cineva solfegiază deși notele
nu au primit încă un nume. Balconul
abia se mai ține în cîteva
cuie de aer. deasupra – miriște albă.
dedesubt – miriște albă. eu nu
mă deslușesc de-atîta limpezime
prin care trec într-un car de
foc. plin de ecouri – surd la sunete. eu.
Dorin Tudoran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu