Poem de iunie

mă înfăşor în tine-n fiecare noapte
îmbătrânesc în tine... şi mă simt
ca un cireş cu fructele necoapte
pe talgerul tăcerii de argint

te simt în mine umbra unei stele
privesc oglinda vieţii tot mai rar
te simt curgând cu mâinile rebele
prin trupul meu de linişte avar

te număr ca cireșele din pom
te-ntreb mereu de ce-i oglinda cioburi
de ce-a rămas din umbra mea de om
doar o tăcere încifrată-n coduri

te născocesc ca pe-o mirare-a florii
când mierlele trezesc la viață zorii

Gheorghe Vidican