iunie 10, 2020

Chiar când memoria

Chiar când memoria mea ostenită, 
Asemenea tramvaielor de la miezul nopții,
Va opri doar în stațiile principale,
Nu te voi uita.
Îmi voi aminti
Seara liniștită, fără sfârșit a ochilor tăi,
Suspinul, cu capul pe umărul meu
Și părul tău, ca o plutire veșnică.
Apoi, despărțirea…

Și doar în câte-o noapte
Degetele mele nevăzute, de departe,
Se vor împleti în părul tău.

Ismail Kadare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu