În norul de licurici al copilăriei

Cercul Poeților Apăruți (1) – Constantin Severin: 

Ta Twam Asi

în tinerețe bunica de la țară obișnuia să-mi coasă

gheare de bufniță la manșete

și îmi lega oase de picioare de urs

de șireturile pantofilor

ca să cresc deștept și puternic

iar eu credeam în mundus idealis și căutam poemul perfect

și iubirea care unește esențele

în țesătura de gânduri cuvinte și priviri

tot atunci îmi notam în caietul de poezii

dacă Dumnezeu ar șterge toate cuvintele

lumea ar dispărea în neant

dar un poem perfect ar putea să dea naștere

unui nou univers perfect

trebuie doar să traduci în sanscrită acest poem

și pe pământ va răsări un nemaivăzut oraș de aur

azi nu mai cred în mundus idealis și în poemul perfect

în orașul de aur fără aici și fără acum

iar în tăietura de diamant a privirii întreite

ivită din ochii fizici ochii arhetipali și ochii divini

văd tot mai clar cum inima se întrăinează de mine

și percep muzica dodecafonică a prăbușirii lăuntrice

acesta sunt eu în era comunicării online

în zadar încerc să îmi smulg de pe chip

Chipul originar și să fug

să dispar în norul de licurici al copilăriei

simt că devin treptat un arbore singuratic

încrustat cu himere gorgone și harpii

voi învăța să trăiesc și să mor simultan

voi trămuricu simțurile tot mai fantomatice

Constantin Severin

Suceava, 27 aprilie 2020