XXVII

Dacă umbra de pe aceste scări ar fi a mea,

Cu fiecare pas, aș auzi-o cum respiră

greu ca o poartă,

Umbra de pe scări respiră greu ca o poartă

Umbra de pe scări e a mea.

 

Dacă umbra de pe val ar fi a mea,

Aș auzi-o cum doarme greu ca o piatră.

Umbra de pe val doarme greu ca o piatră,

Umbra de pe val e a mea.

 

Dacă umbra de pe obrazul tău ar fi a mea,

Aș auzi-o întrebând greu ca un os:

– Eu, copil al luminii,

Unde să-mi petrec aceste ore de întuneric?

Umbra de pe obrazul tău e a mea.

Diarmuid Johnson

Traducere în limba română de Emilia IVANCU

Am coborât azi printre ape

Emilia Ivancu 

Am coborât azi printre ape

cu părul stârnind furtuni printre crengile de cireș de pe mal

și cu ochii căutând ochii tăi în mișcarea peștilor dintre valuri

Am coborât azi printre ape

lăsând în uma mea crenguțe de măslini

din care au răsărit porumbei însângerați

ce nu te-au văzut nici pe ape, nici pe pământ,

pentru a-ți aduce semnul păcii.

Am coborât azi printre ape

încercând să ating distanța dintre noi,

săpând în mine cu un cuțit

pentru a face să izvorască toate lacrimile ce au împietrit

atunci când cuvintele au secat.

Am coborât azi printre ape,

iar în urmă nu am lăsat pământul,

ci doar respirația mea pe o stâncă.

@EI

Toată lumea e a ta când ai renunțat la ea

Au înflorit copacii,
a înflorit verdele și s-a luminat cerul,
s-au trezit păsările
și iarba a început să crească.
Însă acum omul trebuie să tacă.
Au coborât ciutele pe străzile pustii,
acolo unde îngerul morții merge din casă-n casă,
și unde ochii se văd doar dincolo de ferestrele
brodate cu magnolii și străjuite de veverițe jucăușe.
A înverzit pădurea și-a început să cânte,
puii de lup aleargă zglobii,
iar urșii abia acum se trezesc din somnul lor de gheață,
soarele luminează doar umbra gândurilor trecute
și speranța plină de teamă a nopților viitoare.

Însă acum, mai mult ca oricând,
omul trebuie să tacă,
să lase lacrimile să curgă
și iubirea să vegheze porțile caselor întristate
și aplecate în rugăciune,
pentru că doar prin tăcere și prin nemișcare omul se va vindeca.
Pentru că, așa cum spunea cândva bătrânul călugăr,
toată lumea e a ta când ai renunțat la ea.

Emilia Ivancu

https://www.bibliotell.ro/wp-content/uploads/2020/06/revista-spicon-web.pdf

Din întâmplare, azi, Desmond EGAN

Pace

Pentru Sean MacBride

doar să faci o plimbare pe stradă,

doar atât, sub copacii adânci,

care vorbesc în şoaptă despre pace

pentru a împărţi pâinea cuvintelor

cu un trecător oarecare

doar atât

noi patru în jurul căruciorului

cu degetele adormite ale copilului

doar să te alături armoniei,

cîmpurilor, albastrelor câmpuri de fi ecare zi

ochiurilor de lumină şi

s-ar putea să auzi ecoul unui fazan

prin pădure

sau un sitar poate să treacă în zbor

în timp ce

seara se dă în leagăn cu o mierlă

pe gard

doar atât

şi, din loc în loc, câte o poartă

o fereastră luminată a vreunei case

mirosul fumului vieţilor

doar atât

dar, sfinte Isuse,

asta e mai mult decât îşi poate permite omenirea

cu pământul încă împletit

în coaroana ei de spini

prea mulţi ochi înfometaţi

prea mulţi copii bătrâni

ascunşi printre muşte

prea multe grămezi de frică

prea multe închisori pentru câini

prea mulţi generali

prea mulţi torturaţi de către cei neputincioşi

prin strigăt respirăm

prea multe vise prinse în circulaţia banilor

prea mulţi munţi de egoism uleios

prea mulţi săraci care se îneacă pe străzi

prea multe mahalale la periferiile vieţii

prea mulţi dintre noi aceia care nu ştiu ce vor

aşa că încercăm să hrănim un obicei pentru orice

până când păpuşile eului nostru, armatele,

ajung să ilustreze peste tot chipurile noastre

războinice

prea puţină pace

Desmond EGAN

Traducere din limba engleză de Emilia Ivancu

Foamete

putoarea foametei

atârnă încă printre tufi şuri

în tristele garduri vii ale celţilor

poţi să o prinzi

pe povârnişurile peisajului nostru,

să-i simţi gustul la fi ecare masă

ascultă,

e foamete în muzica noastră

foamete în spatele chipurilor noastre

se afl ă la doar un câmp distanţă

ne-a prefăcut pe toţi în imigranţi

vinovaţi de a fi supravieţuit

ne-a despărţit de limba noastră

ne-a îndepărtat de cultura noastră

a ridicat ziduri în jurul credinţei

ne-a lăsat singuri

ruşinaţi să fi m văzuţi

cum mergem cu frumuseţea de mână

acea frumuseţe pe care înaintaşii

noştri o ţineau la loc de cinste

dar dată azi în grija ţăranilor,

cei care conduc escavatoarele pe autostradă,

cei care dezgroapă azi osminte din întâmplare

sub dealurile din ce în ce mai pieritoare

Desmond EGAN

Traducere din limba engleză de Emilia Ivancu

Hiperion Nr. 4-5-6/2017

http://www.eminescuipotesti.ro/docpdf/Hyperion4-5-6_2017.pdf

Dansează cu mine

dansează cu mine
valsul nebun din pădurea de mesteceni,
du‐mă departe
acolo unde e numai verde şi galben şi‐albastru,
ridică‐mă‐n braţe şi nu mă lăsa,
chiar dacă atunci când te vei uita în jos
inima ţi se va strânge de frică.
dansează, dansează, dansează,
nu‐mi da drumul la mână nici atunci
când păsările ne vor smulge în zbor coroanele,
nici atunci când ei vor râde,
neştiind că dansul e al nostru,
ei vor dansa cu noi,
neştiiind că sunt doar spectatori.
dansează,
dansează cu mine valsul nebun,
să nu‐ţi fie frică
nici când voi plânge,
tu ştii că eu plâng din orice
şi‐apoi te mint că nu mai plâng.
dansează şi nu te uita în jos,
prăpastia e prea adâncă.
nici înapoi,
drumul e prea lung,
doar înainte să te uiţi,
sau în sus,
acolo unde dansează şi îngerii.
dansează,
dansează cu mine valsul nebun,
ţine‐mă‐n braţe,
ia‐mă de mână
dansează, dansează, dansează...

Emilia Ivancu

Antologie © Eli Gîlcescu