Noiembrie

bob de grâu luna boală fără leac
vindecă tăcerea de sub pleoape
nenăscuții-n pântec își prefac
clipele iubirii în plăceri mioape

rătăcim prin noi ca printr-un azil
păsările-n stol își devoră zborul
umbra lunii pleacă iarăși în exil
tomna ruginie și-a pierdut umorul

scufundat în tine mi-arde palma noaptea
vin tăceri viclene ca să mă adoarmă
într-un cerc de frunze e ascunsă moartea
e-un ecou venit dintr-o altă toamnă

doar lumina apei plânge ruginiu
căci în umbră umbrei șade un pustiu

gheorghe vidican