Gura sufletului tău

eu îți scriu un fel de scrisori, în care te descriu pe tine

făcând parte din lumea mea

te-am luat de mână și te-am adus acolo

iar tu parca făceai parte din ea dintotdeauna

și lumea mea erai tu,

dintr-o dată, în mijlocul ei, cu tine, eu eram și tu, și eu, în același timp

timpul pe care îl trăiam, așa, era cel pe care îl iubisem dintotdeauna

dar nu știusem să-i dau un chip

dar chipul se afla acum în fața mea,

îți țineam sufletul în brațe în fiecare ceas

în fiecare clipă, el stătea în brațele mele

îmi țin lumea în brațe, și ea are numele sufletului tău

are chipul lui

are trupul lui

și când îl privesc, sufletul tău, mă văd pe mine,

cum mă aplec și încep să-mi sărut lumea, pe gura sufletului tău

Octavian Dănilă