eroarea bântuie mințile oamenilor
de la dreapta la stânga
risipită deasupra stelelor
poate să plouă în subțioara unui gând
al altui gând
ferit de cunoaștere ca un câine în feeria lunii
spumegând lătratul idiot
ea este neîncăpătoare
pe vreascul durerii cuiva
soră cu dezmățul de duminică
într-o cârciumă de sat așijderea cu vântul
de est
când nu mai respiră
este o furie care se îndrăgostește de
nedreptățire
în frunze
în flori
în inima de zmeu a unui împărat plecat în pribegie
pe nisip
nu are nimic
de la dreapta la stânga ideii
de liniște
și de ar putea să muște oricând
of of
ce noapte de bezmeticire ar fi pe sufletul tău
de i-ai deschide
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu